Limbile vorbite in intreaga lume sunt fascinante anume datorita diversitatii lor, fiecare avand reguli semantice unice, sunete distincte si reguli gramaticale specifice! Desi unele limbi sunt inrudite si au cuvinte comune, altele sunt complet diferite, necesitand abordari distincte in procesul de a le invata.
Daca doresti sa inveti o noua limba pentru placerea de a invata o si de a te dezvolta personal, trebuie mai intai sa analizezi diferentele lingvistice dintre cele mai vorbite limbi din intreaga lume. Astfel, iti vei da seama care limba ar putea sa-ti fie mai pe plac!
Asadar, vei gasi mai jos niste detalii care te-ar putea interesa privind limbile engleza, franceza, portugheza, turca, japoneza, spaniola, norvegiana, suedeza, chineza, rusa, araba, greaca, germana, italiana si olandeza!
Engleza este o limba germanica occidentala, care a fost puternic influentata de franceza si latina. Este cunoscuta si apreciata (in randul celor care o studiaza!) pentru ordinea fixa a cuvintelor (SVO – subiect, verb, obiect) si pentru flexibilitate, avand relativ putine declinari. Pe de alta parte, multe cuvinte in engleza au o pronuntie mai deosebita, motiv pentru care s-ar putea sa intampini unele dificultati, cel putin la inceput.
Franceza este o limba romanica cu o gramatica complexa. De exemplu, adjectivele trebuie intotdeauna acordate cu substantivele. In plus, timpurile verbale sunt un pic mai complexe decat cele ale limbii engleze. Spre deosebire de engleza, care are si ea anumite subtilitati de pronuntie, franceza este mai complicata din acest punct de vedere. Foarte multe litere pur si simplu nu sunt pronuntate!
Portugheza este similara cu spaniola din punct de vedere gramatical, dar are o pronuntie mult mai nazalizata. Exista diferente semnificative intre portugheza europeana si cea braziliana, in special in ceea ce priveste utilizarea pronumelor si a sunetelor specifice.
Turca apartine familiei limbilor turcice si este complet diferita de limbile indo-europene. Are o structura aglutinanta, ceea ce inseamna ca adauga sufixe multiple pentru a exprima timpul, cazul si posesia. O alta trasatura distinctiva este armonia vocalica – vocalele dintr-un cuvant trebuie sa fie armonizate.
Japoneza are o gramatica bazata pe topic-comment, cu o ordine a cuvintelor SOV (subiect, obiect, verb). Utilizeaza trei sisteme de scriere (hiragana, katakana si kanji), iar verbele nu se conjuga in functie de persoana. Japoneza este considerata dificila pentru vorbitorii de limbi indo-europene din cauza lipsei de conexiuni directe cu acestea.
Spaniola este o limba romanica foarte fonetica, ceea ce inseamna ca ortografia reflecta bine pronuntia. Comparativ cu franceza, gramatica sa este mai simpla si pronuntia mai clara, dar are o conjugare verbala complexa si utilizeaza pronume enclitice.
Aceste doua limbi scandinave sunt inrudite si foarte asemanatoare din punct de vedere gramatical. Ambele au o ordine a cuvintelor in propozitie tip SVO si folosesc tonuri pentru a distinge cuvintele intre ele. Diferentele de baza sunt de ordin fonetic si vocabular, intrucat norvegiana are mai multe variante dialectale.
Chineza mandarina este o limba tonala, ceea ce inseamna ca sensul unui cuvant variaza in functie de intonatie. Are o gramatica relativ simpla, fara timpuri verbale si fara declinari, dar pentru ca are caractere chinezesti, poate fi destul de dificila pentru cei care n-au invatat nicioadata o astfel de limba.
Rusa este o limba slava cu un sistem complex de declinare a substantivelor si adjectivelor. Ordinea cuvintelor este mai flexibila decat in engleza datorita declinarii. Un aspect interesant al acestei limbi este ca accentul poate cadea pe mai multe silabe, iar acest lucru schimba uneori sensul cuvintelor.
Araba este o limba semitica care foloseste un sistem de radacini consonantice pentru formarea cuvintelor. Se scrie de la dreapta la stanga si are un set complex de sunete care nu exista in majoritatea limbilor europene. Gramatica limbii arabe include multe forme verbale si cazuri gramaticale diferite.
Greaca moderna este o limba indo-europeana cu un sistem de declinare si o gramatica destul de complexe. Este deseori preferata de persoanele care vor sa studieze o limba care a avut o influenta puternica asupra limbajului stiintific si filosofic al multor limbi europene.
Germana este o limba germanica cu trei genuri gramaticale si patru cazuri gramaticale. De aceea, este mai dificila decat engleza. Totusi, spre deosebire de engleza, pronuntia este mai previzibila, iar faptul ca multe cuvinte sunt compuse din alte doua sau trei cuvinte te poate ajuta sa-ti imbogatesti vocabularul destul de rapid.
Italiana este o limba romanica melodioasa, cu o gramatica relativ simpla pentru cei care vorbesc deja spaniola sau franceza. Conjugarile verbale sunt similare cu cele din spaniola, iar ortografia este aproape complet fonetica.
Olandeza este o limba germanica care se aseamana atat cu germana, cat si cu engleza. Comparativ cu germana, are mai putine cazuri gramaticale, iar structura propozitiilor se aseamana mai mult cu structura propozitiilor din engleza.
Pe scurt, fiecare limba vorbita pe globul pamantesc are subtilitatile sale, iar cheia spre a invata una dintre acestea este pasiunea! Daca te pasioneaza limba pe care ai ales-o si cultura tarilor in care se vorbeste, te vei bucura nespus de procesul de invatare, chiar daca vei intampina dificultati!
Fiecare limba merita explorata, intrucat toate sunt incredibil de bogate din punct de vedere lingvistic si cultural! Asadar, tu ce limba vrei sa inveti? Profesorii centrului B.Smart te asteapta cu nerabdare la primul tau curs!
